Pe 3 mai se sărbătoreşte Ziua Mondială a Libertăţii Presei şi, cu acest prilej, jurnalistul Ion Cristoiu afirmă că România ar trebui să ocupe un loc fruntaş la cenzurarea presei din cauza legislaţiei restrictive a stării de urgenţă.
Jurnalistul spune că sarcina de a stabili ce e ştire falsă şi ce nu îi revine Grupului de Comunicare Strategică (GCS), în opinia sa, un grup de cetăţeni în frunte cu Andi Manciu, „un fost ziarist mediocru, care şi-a găsit în funcţia de măcelar al presei independente formula de a se răzbuna pe foştii colegi”. Publicistul critică, totodată, lipsa de solidaritate a altor site-uri, de ziare, de televiziune de ştiri, care aparţin „Presei Miluite” de a semnala aceste abuzuri, scrie Mediafax.
Ion Cristoiu subliniază că, deşi Decretul de instituire a stării de urgenţă nu enumeră libertatea presei printre libertăţile limitate, unele publicaţii au fost supuse cenzurii, cel mai recent exemplu fiind site-ul justiţiarul.ro.
Ion Cristoiu explică mecanismul prin care se ajunge la închiderea unor publicaţii online: GCS propune ministerului de Interne, ministerul trimite decizia la ANCOM, iar ANCOM o trimite firmei care găzduieşte site-ul, şi nu redacţiei. Jurnalistul subliniază că, în operaţiunea de cenzurare a presei, nu se foloşeşte o clipă cuvântul publicaţie şi chiar decretul de instituire a stării de urgenţă este preocupat de ştergerea urmelor.
Redăm integral editorialul publicat pe cristoiublog.ro:
„Duminică, 3 mai 2020, se sărbătoreşte în toată lumea Ziua Mondială a Libertăţii Presei, zisă şi Ziua Presei.
Din nenorocire, la noi, în România Ziua Presei cade în plină perioadă de hăituire a presei sub pretextul Pericolului întruchipat de Pandemia Coronavirus. Profitând de prevederile unui Decret anticonstiuţional, prin care Klaus Iohannis legiferează precum Mareşalul Ion Antonescu, au fost închise multe site-uri. Închiderea unor site-uri sub pretextul luptei împotriva ştirilor false a fost criticată sîmbătă, 2 mai în Declaraţia Înaltului Reprezentant, Josep Borrell, în numele Uniunii Europene, cu ocazia Zilei Mondiale a Libertăţii Presei, 3 mai 2020:
„În prea multe ţări, jurnaliştii se luptă cu o legislaţie restrictivă, atribuită uneori stării de urgenţă generată de COVID-19, care limitează libertatea de exprimare şi libertatea presei.
Blocarea internetului şi a site-urilor web se multiplică”.
Înaltul Reprezentant n-a numit ţările în care libertatea presei e limitată prin legislaţia restrictivă atribuită stării de urgenţă. Dacă ar fi făcut asta, ar fi trebuit să treacă România printre primele într-o ierarhie a cenzurării presei. De menţionat că la noi fenomenul a luat amploare şi pentru că închiderea unor site-uri de către ANCOM, condus de fostul premier PSD, Sorin Grindeanu, în urma „aprecierilor” făcute de un grup de cetăţeni în frunte cu Andi Manciu, pricopsiți de Guvernul Orban cu prerogativa de a stabili ce-i fake news şi ce nu e în condiţiile în care ei sînt de talia şefului, un fost ziarist mediocru, care şi-a găsit în funcţia de măcelar al presei independente formula de a se răzbuna pe foştii colegi, n-a fost condamnată de site-uri, de ziare, de televiziune de ştiri, dintre cele care aparţin Presei Miluite.
Presei Miluite, nici măcar Mituite, pentru că Mituirea presupune o minimă consideraţie, pe cînd OUG prin care Guvernul Orban dă presei un ajutor financiar ia aspectul unui bacşiş vârât chelneriţei în buzunar de clientul grohăitor, pentru că s-a lăsat ciupită de fund.
În ediţia anterioară a Gândurilor lui Cristoiu, analizând cazul Justiţiarul, am dezvăluit că pentru a se şterge urmele cenzurii traseul deciziei de interzicere a unui site a fost dinadins conceput cît mai întortocheat. Deşi Decretul privind starea de urgenţă prevede clar că decizia de închidere e luată de ANCOM printr-o Decizie motivată, când se pun întrebări despre cine a decis şi de ce, se răspunde că e vorba de Grupul de Comunicare Strategică, Grup care propune închiderea ministerului de Interne, ministerul trimite decizia la ANCOM, care ANCOM, în mod ticălos, o trimite firmei care găzduieşte site-ul şi nu redacţiei. De ce face asta Sorin Grindeanu? Pentru că fostul premier se înscrie în Diversiunea prin care e ocolit cuvântul presă sau cuvântul publicaţii din operaţiunea de cenzurare a presei. Deşi site-urile interzise sunt publicaţii, unele precum Justiţiarul cu o vechime mult mai mare decît a unor site-uri precum Digi 24, pe parcursul procesului de interzicere nu se foloşeşte o clipă cuvîntul publicaţie. Sub acelaşi semn, chiar decretul de instituire a stării de urgenţă, în virtutea căruia se practică în România acestor zile cenzura presei, se preocupă de ştergerea urmelor.
Temeiul legal al Decretului îl dă o prevedere a Legii nr. 453/2004 pentru aprobarea Ordonanţei de urgenţă a Guvernului nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă.
E vorba de articolul 20, litera K:
„Pentru aplicarea dispoziţiilor prezentei ordonanţe de urgenţă, precum şi a măsurilor prevăzute în decretul de instituire a stării de asediu sau a stării de urgenţă, autorităţile militare, precum şi celelalte autorităţi publice prevăzute la art. 7 alin. (1) au următoarele atribuţii şi răspunderi:
k) să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor publicaţii ori a unor emisiuni ale posturilor de radio sau de televiziune”.
Legea stării de urgenţă a fost adoptată în noiembrie 2004 de majoritatea PD-istă din Parlament. Ordonanţa de urgenţă nr. 1/1999 privind regimul stării de asediu şi regimul stării de urgenţă prevede la litera k) atribuţia autorităţilor „să suspende temporar apariţia sau difuzarea unor emisiuni ale posturilor de radio ori de televiziune”.
Din câte se vede, legea PDSR-istă a mărit spaţiul presei supuse cenzurii, introducând şi publicaţiile. Dincolo de această sporire a posibilităţilor de cenzurare a presei (la vremea respectivă nu erau televiziunile de ştiri) se poate observa că atât OUG cât şi Legea sunt cinstite prin recunoaşterea unor măsuri de cenzurarea a presei. Decretul nr. 165 din 16 martie 2020, de instituire a stării de urgenţă emis pe temeiul celor două legi lasă impresia unui document preocupat de a nu limita libertatea presei. Decretul are menirea constituţională de a da temei legal interzicerii unor drepturi. Din acest punct de vedere, chiar în preambul sunt enumerate libertăţile puse sub semnul îndoielii în timpul stării de urgenţă:
„Art. 2. – Pentru prevenirea răspîndirii COVID-19 şi realizarea managementului consecinţelor, raportat la evoluţia situaţiei epidemiologice, pe durata stării de urgenţă este restrâns exerciţiul următoarelor drepturi, proporţional cu gradul de realizare al criteriilor prevăzute de art. 4 alin. (4):
libera circulaţie;
dreptul la viaţă intimă, familială şi privată;
inviolabilitatea domiciliului;
dreptul la învăţătură;
libertatea întrunirilor;
dreptul de proprietate privată;
dreptul la grevă;
libertatea economică.”
Libertatea presei nu se numără printre libertăţile restricţionate.
Organismele internaţionale preocupate de libertatea presei ar fi îndreptăţite să aplaude România. Iată o ţară membră a UE care a păstrat neatinsă libertatea presei!
Pe vremea lui Nicolae Ceauşescu nu existau condamnaţi politici. Regimul se apăra astfel în faţa organismelor internaţionale. Da, dar condamnaţii politici erau trecuţi ca condamnaţi de drept comun. La fel se întâmplă şi în România lui Klaus Iohannis. Deşi Decretul nu trece libertatea presei printre libertăţile restrînse, în realitate, prin articolul 54 din Anexa nr.1 se creează posibilitatea cenzurii.
Aparent, în textul acestui articol nu apare o clipă cuvântul publicaţii, presă, nici măcar site- uri:
„(3) Furnizorii de servicii de găzduire şi furnizorii de conţinut sunt obligaţi ca, la decizia motivată a Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, să întrerupă imediat, cu informarea utilizatorilor, transmiterea într-o reţea de comunicaţii electronice ori stocarea conţinutului, prin eliminarea acestuia la sursă, dacă prin conţinutul respectiv se promovează ştiri false cu privire la evoluţia COVID-19 şi la măsurile de protecţie şi prevenire.
(4) În situaţia în care eliminarea la sursă a conţinutului prevăzut la alin. (3) nu este fezabilă, furnizorii de reţele de comunicaţii electronice destinate publicului sunt obligaţi ca, la decizia motivată a Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, să blocheze imediat accesul la respectivul conţinut şi să informeze utilizatorii.
(5) La decizia motivată a Autorităţii Naţionale pentru Administrare şi Reglementare în Comunicaţii, furnizorii de reţele de comunicaţii electronice destinate publicului au obligaţia de a bloca imediat accesul utilizatorilor din România la conţinutul care promovează ştiri false cu privire la evoluţia COVID-19 şi la măsurile de protecţie şi prevenire şi este transmis într-o reţea de comunicaţii electronice de către persoanele de la alin. (3) care nu se află sub jurisdicţia legislaţiei naţionale.”
Cenzurarea presei e ascunsă în chip şmechereşte sub un limbaj tehnic. Se suspendă şi se interzic publicaţii on line? Nici vorbă. ANCOM trimite furnizorilor de servicii de găzduire şi furnizorilor de conţinut decizii de întrerupere a transmisiilor sau să blocheze accesul la respectivul conţinut.
Dacă ar trăi Nicolae Ceauşescu ar fi invidios pe Klaus Iohannis. Preşedintele României democratice l-a bătut pe Nicolae Ceauşescu în materie de limitare pe şest a unei libertăţi”.